摘要:... Atunci când vorbim de globalizare, îi căutăm, trebuie să-i aflăm geneza, „valurile” de-a lungul timpului. Este globalizarea un „proces nou” sau îşi află ea obârşia în timpuri de mult trecute, evoluând până la formele ei de astăzi? 1. Suntem partizanii celei de a doua ipostaze. Iată, mai mult chiar decât Grecia antică, Imperiul roman. Prin întinderea sa, prin mişcarea liberă, mai bine spus relativ liberă, în cadrul său – având, totuşi, în vedere, şi restricţiile vremurilor de atunci - a capitalurilor (banilor, în spiritul vremii), a oamenilor, a mărfurilor, având în vedere politici comune, imperiale, faţă de parteneri, având în vedere promovarea frumoaselor şi înţeleptelor percepte latine de civilizaţie pe 3 continente (Europa, Asia, Africa) Imperiul roman poate fi privit ca o reuşită încercare de globalizare, de mondializare, de ceea ce înţelegem noi, astăzi, prin aceste procese. A fost mai mult o globalizare prin „seducţie” şi nu prin „constricţie”, statutul superior al romanilor fiind afirmat mai mult ca exemplu şi nu ca factor de împilare. Imperiul roman a dispărut în timp, dar efectele extinderii sale au rămas, au persistat şi persistă, beneficiem şi astăzi de ele şi, se pare, că vom putea beneficia încă mulţi ani de aici înainte ...