摘要:Studiul care urmează are rolul de a contura dimensiunea de cercetător în domeniul comunicării, ca parte integrantă, deşi mai puţin cunoscută, a activităţii lui Ioan Slavici. Conceptele de public , opinie publică , presă i-au fost familiare lui Ioan Slavici. Uneori le-a precizat sensul în context, însă de cele mai multe ori a operat cu ele fără pecizări suplimentare. Acest aspect dovedeşte că, după 1871, când scriitorul, jurnalistul, dascălul, istoricul autorul de studii economico-sociale Slavici îşi desfăşoară activitatea, noţiunile erau cunoscute. Sociologia se dezvolta ca ştiinţă generală, însă cunoştea deja o primă specializare de ramură, cea a sociologiei comunicării. Mai puţin cunoscut ca sociolog, în comparaţie cu Eminescu, Slavici se dovedeşte un cercetător aplicat, divers, profund, desfăşurând o activitate întinsă pe mai multe decenii. Presa e oglinda societăţii, considera Slavici în 1884 şi îi conferea acesteia un rol important, nu neapărat cel de a informa, ci cel de a susţine dezbaterile, de a judeca fără părtinire şi de a sublinia relele din societate. Când gazetarul ardelean pune problema seriozităţii în activitatea ziarelor, el introduce în ecuaţie şi publicul, încercând şi să definească opinia publică. Ştie (lecţiile de drept natural de la Viena nu-i vor fi inutile) că o societate există nu ca masă, ci prin indivizi şi relaţiile dintre ei. Când regulile sunt încălcate (legi scrise sau nescrise), apare o reacţie. Unii vor încerca să apere norma, iar alţii să o invalideze. Presa, crede Slavici, va semnaliza încălcarea normelor de convieţuire şi se va implica în dezbatere